Am tot citit comentariile publicate de unii dintre cititorii noştrii, cum ar fi cei de la o anume instituţie gălăţeană. Sau poate nu e instituţie, dar vom afla de unde sunt pentru a-i învăţa să-şi asume ceea ce spun în dreptul pseudonimului lor. Deocamdată ştim că au net de la Astral, că ajung la serviciu în jur de orele 10, cînd pornesc “calculaciosul” şi se pun pe înjurat. Mai ştim că unii, au publicat peste şaizeci de comentarii, care mai de care mai hotărîte să instige la băşcălie, înjurături şi ameninţări cu bătaia.
Ce m-a suprins şi m-a pus pe căutari e că s-a născut un nou Pruteanu – Dumnezeu să-l odihnească pe primul! O altă constatare surprinzătoare e semnătura diversă sub care el, noul Pruteanu, se produce: începând cu “je”, “maistru Draghici” (atenţie, maistru nu maestrul). Două zeci de zile mai tîrziu, un anume “savistra” îl înjură pe “anti-je”, apărîndu-se, bineînţeles, pe sine şi poezia sa (surpriză “savistra” egal “je”). Din cînd în cînd, îl înjură pe Grosu, semnîndu-se “hai-otzelul” şi pe Klu semnînd Salpetrer. Staţi, că nu s-a terminat: devine “mircea” şi “G.Liiceanu” la un articol despre Lişinschi, apoi “jegulescu” schimbînd invective cu Xenna (care, ciudat, mai apoi îl susţine pe “je” după ce o perioadă s-au înjurat reciproc).
Fiindcă tot am scris “Xenna” (care de curând a început să scrie din altă parte), vă pot aduce la cunoştinţă următoarele semnături: “Rodica”, “Mr.Saucy”, “tot eu, doamna anonima care nu pricepe”, “tot eu”, “acceasi doamna anonima” (nu e greşeala mea de scriere, s-a semnat cu dublu “c” în loc de dublu “e” – pe semne că lucrează la vreun ziar şi scrie repede, dar fără să se uite pe ecran…), “o draga doamna care nu pricepe” şi “un nesimtit”. La început semna foarte drăguţ şi sugestiv : “Anonim”… Mie unul mi se pare fie că încă nu s-a hotărât foarte bine ce sex are (diferenţa dintre Xenna zis Rodica şi Mr.Saucy fiind una de înjurătură: nu poţi să înjuri o doamnă, iar o doamnă nu e vulgară, nu-i aşa?). A doua ipoteză ar fi că personajul (căci asta devine grupul de identităţi) se teme de misoginismul specific românilor – asta numai în cazul în care este într-adevăr vorba despre o doamnă (ce ruşine mi-ar fi în locul ei!).
În căutările dumneavoastră virgulistice şi vulgaristice, ar fi bine să vă asumaţi (a se citi adunaţi) toate identităţile de care v-aţi folosit, să vă clarificaţi cumva (medicamentos sau altcumva) şi să realizaţi că nu puteţi s-o semnaţi şi să o daţi anonimă pe Internet (citat din Caragiale, aviz amatorilor!). De ce nu putem să ne asumăm şi înjurăturile, pe lîngă chestiunile pertinente despre virgule, fraze şi exprimări, nu pot înţelege şi nu mi se pare în regulă. Opinia unora sau altora despre măreţia lui Lişinschi sau geniul lui Melinte poate fi exprimată liber, fiecare dintre noi avînd dreptul la o părere, iar responsabilitatea asumării acelei opinii îndemnînd la respectul fiecăruia dintre noi. Eu voi fi primul militant al respectului opiniei celuilalt, atît timp cît are curajul să şi-o asume fără frica de a rămîne în afara cercului ciolanului – scriu asta pentru că bănuiesc că poate reprezenta un motiv al anonimatului.
Toată povestea are miros putred de psihoză cu un amestec nedorit de şmecherie şi mai ales neajunsul unei probabile mari frustrări. Dacă doreşti a te exprima şi consideri opinia dumitale suficient de valoroasă, mă gândesc la două soluţii : te semnezi folosind un singur pseudonim şi numai unul (obţinînd astfel o imagine completă despre dumneata, ca om care înjură dar aduce şi plus valoare comunităţii) sau te alături echipei şi te produci, la concurenţă cu cei pe care-i critici şi mai ales îi înjuri atît de acerb.
Pentru a vă oferi o mostră de “anonimat”, ar trebui să mă semnez “admin”, sugerînd prin aceasta ideea că aş putea interzice accesul la paginile acestui website în anumite locaţii bine determinate din Galaţi. N-o voi face însă pentru că îmi asum, între altele, următoarele credinţe: 1) poţi face un om să se simtă prost fără să-l înjuri; 2) o comunitate civilizată presupune drepturi, dar şi obligaţii; 3) ce mie nu-mi place, altuia nu-i fac; 4) valoarea unui om nu vine din cantitatea de vulg din care se trage, ci din calitatea de a-l suprima.