O lege foarte utilă în teorie. Când ajungi să o folosești, practica te omoară.
O lege utilă cu aplicare aleatorie.
În 2001, la apariția Legii 544, jurnaliștii avizi de informație s-au simțit îndreptățiți să spere. Anume că solicitările lor, reglementate prin lege specială, vor fi luate în considerare și vor primi răspunsuri. Și nu oricum, ci în termenele stipulate de Legea 544/2001.
După 23 de ani de la apariția legii, suntem în situația, la fel de dezastruoasă, de a nu fi protejați împotriva refuzului unor instituții de a răspunde solicitărilor jurnaliștilor.
În materialul de față vom explica ce se întâmplă cu o solicitare în baza Legii 544/2001. Și cum putem încerca să folosim dispozițiile ei. De asemenea, studiul de caz va demonstra că sunt situații când nici Legea 544/2001 nu obligă instituțiile să răspundă solicitărilor jurnaliștilor. Mai ales când conțin întrebări incomode. Șo mai ales într-un caz mediatizat, unde instituția publică a gafat în îndeplinirea sarcinilor.
Conform art. 1 al legii:
”Accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.”
În baza acestuia, orice persoană poate solicita informații de interes public de la o autoritate publică și este îndreptățită să primească un răspuns.
Mai important, nu îl poate primi oricând, ci într-un termen legal impus de Legea 544, după cum urmează:
”Articolul 7
(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării.
În cazul în care durata necesara pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunica în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.
(3) Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.”
Cazul pe care îl vom detalia în acest articol întrunește toate elementele necesare:
- Un caz mediatizat
- Un subiect de interes public: decesul unui minor
- Mai multe instituții publice implicate
- Omerta: legea după care au funcționat toate autoritățile publice privitoare la caz.
Pe 31 ianuarie 2024, minora Alexandra V. avea să moară, în urma bătăilor repetate ale mamei. Mama care era încadrată în grad de handicap, cu afecțiuni psihiatrice.
Cazul a fost adus în atenția Direcției Generale pentru Protecția Copilului Galați încă din anul 2023. Atunci educatoarea surorii mai mici a Alexandrei a sesizat urme de violență pe corpul fetiței.
După acest moment crucial, DGASPC Galați a făcut, conform propriilor declarații, o anchetă socială. Din care a rezultat că fetițele sunt bine îngrijite. (Tania Calcan – purtător de cuvânt DGASPC Galați).
Kanal D a insistat, după moartea Alexandrei, cu un reportaj care a intrat în substratul problemei. Adică al instituției ce declarase că monitorizase cazul și nu erau probleme.
Opacitatea DGAPSC Galați în a oferi răspunsuri clare la întrebările jurnaliștilor, în baza Legii 544, este de domeniul evidenței.
Presa locală a încercat să afle detalii despre funcționarii publici care au avut cazul în monitorizare. Însă Legea 544/2001 s-a dovedit inutilă. Instituția a acoperit tot timpul faptelor acestora prin răspunsuri lacunare, lipsite de conținut.
În februarie 2024, Ministerul Familiei a trimis Corpul de Control la Galați. Pentru a investiga faptic cum s-a ajuns la această situație. Presa a așteptat de la ANPDCA aproape o lună explicații care să aducă lumină asupra a ceea ce s-a întâmplat cu Alexandra.
O lege utilă cu aplicare aleatorie, după cum vrea fiecare instituție
Astfel, la Direcția de Asistență Socială Galați a fost dispusă măsură disciplinară internă față de șefa de serviciu. Această măsură s-a dovedit, conform anchetelor presei locale, a fi doar o mustrare scrisă.
În ceea ce privește DGASPC Galați a funcționat legea Omerta, în loc de Legea 544/2001.
Răspunsurile în limbaj de lemn, fără elemente concrete, din partea instituției nu au ajutat cu nimic presa la a informa opinia publică în legătură cu moartea minorei. Nu se poate imputa în mod obligatoriu o lipsă de răspuns, ci lipsa de elemente concrete ale unui răspuns care să aducă lămuriri asupra celor întrebate.
” DGASPC Galați a inițiat evaluarea inițială a cazului, conform prevederilor legale în vigoare.
Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată și H.G.nr.49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie și a Metodologiei de intervenție multidisciplinară și interinstituțională privind copiii exploatați și aflați în situații de risc, de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum și copiii români migranți, victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor state.”
În ciuda multor elemente neclare, ale eventualei răspunderi disciplinare sau penale, ale angajaților care au monitorizat cazul fetiței ucise în cele din urmă de mamă, nu s-a aflat, nici până acum, ce sancțiuni au suferit angajații care au monitorizat cazul sau dacă au suferit vreo sancțiune.
În această situație, Legea 544/2001 s-a dovedit inutilă.
Mai mult, au fost invocate confidențialitatea și GDPR-ul, în ciuda faptului că ICCJ a statuat în Decizia 37/2015:
”În cazul cererilor de liber acces la informaţii de interes public întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, atunci când informaţiile de interes public şi informaţiile cu privire la datele cu caracter personal sunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiilor, accesul la informaţiile de interes public se realizează prin anonimizarea informaţiilor cu privire la datele cu caracter personal; refuzul de acces la informaţiile de interes public, în condiţiile în care informaţiile cu privire la datele personale sunt anonimizate, este nejustificat.”
În plus, jurnaliștii beneficiază și de prevederile Legii 190/2018, dar tot la nivel de teorie:
” Capitolul III Derogări
Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare”.
O lege utilă cu aplicare aleatorie când informația devine un bun de care nu te mai poți folosi în timp util
În ciuda acestor instrumente de care jurnaliștii ar trebui să beneficieze în mod real, autoritățile publice pot face abstracție de ele, pentru că este aproape imposibil în a fi obligați.
Există multe situații de acest fel, când instituția publică nu respectă prevederile acestei legi, iar petentului îi rămâne doar să se adreseze justiției.
În justiție, e drept, nu sunt mulți jurnaliști care intentează un litigiu autorităților publice. În cazul despre care am făcut vorbire în acest articol, a existat un litigiu pentru obligarea DGASPC Galați de a comunica informații vitale în ceea ce privește cazul minorei Alexandra V., de altfel foarte mediatizat la nivel național.
Organul de presă care făcut ancheta a dus cazul în justiție, în speranța că în acest mod vor putea accesa informațiile necesare anchetei jurnalistice.
După reclamația administrativă făcută superiorului ierarhic, Consiliul Județean Galați, cazul a ajuns pe masa judecătorilor. A fost aleasă calea ordonanței președințiale, pentru a grăbi acest litigiu, dat fiind urgența și importanța informațiilor.
După cum a statuat CEDO, informația este un bun perisabil și orice întârziere în publicarea ei o poate priva de orice valoare.
Cauza Observer and Guardian contra Regatului Unit este unul dintre exemplele care dovedesc necesitatea obținerii informației cât mai repede cu putință.
Pe rolul Tribunalului Galați, cererea pe care de ordonanță președințială a fost respinsă. DGASPC Galați a argumentat că efectele ordonanței președințiale trebuie să aibă un caracter temporar și în teorie este adevărat. Doar că măsurile în cazul aplicării Legii 544/2001 trebuie să fie permanente, întrucât Legea 544 are caracter obligatoriu, nu opțional.
Ele nu pot fi provizorii din simplul motiv că prevederile Legii 544 trebuie aplicate unitar, fără ca instituția publică să se poată abate de la dispozițiile legale.
Motivarea pentru alegerea căii de judecare prin ordonanță președințială a fost aleasă tocmai pentru a beneficia de informația publică într-un timp rezonabil. Timp în care ea mai putea prezenta interes pentru opinia publică.
Modul de a judeca aceste cazuri de către instanțe poate genera un prejudiciu periculos pentru democrație. Privarea jurnaliștilor de acces la informațiile publice, chiar și având cadrul legal existent, precum și norme europene în susținere sunt o problemă.
Judecarea cauzei pe fond ar aduce prejudicii irecuperabile organului de presă, dat fiind durata unui astfel de proces.
La momentul la care va fi pronunțată o hotărâre pe fond, chiar și favorabilă jurnalistului, informația nu mai prezintă interes, devine inutilă, iar prejudiciul creat organului de presă nu mai poate fi recuperat.
Concluzionăm astfel că, în ciuda existenței unui cadru legislativ, instituțiile publice continuă să dețină puterea de a nu răspunde solicitărilor de informații publice, iar justiția, prin hotărâri ce le îndreptățesc pe acestea să nu răspundă, pun în pericol nu doar libertatea presei, ci democrația însăși.