Ion Iliescu a anunţat astăzi, cu parşivenia care îl caracterizează, că nu va candida la alegerile parlamentare. Limba de lemn a lui Ilici, care a cuvîntat de mii de ori că el este “un factor hotărîtor în stabilirea unui echilibru politic şi a unei responsabilităţi în viaţa politică”, îmi zdruncină şi acum creierii. Tov. Iliescu a ţinut să precizeze, însă, că el va continua să ajute PSD să se organizeze în alegeri, rolul său fiind, zic eu, acela de a duce partidul pe cele mai înalte culmi ale succesului electoral.
Ceauşescu nu a acceptat să se retragă. Pentru treaba asta, nişte dragi tovarăşi şi pretini i-au pregătit un loc nu în celulă, ci în Cimitirul Ghencea (dracu ştie dacă într-adevăr s-o afla acolo). Ion Iliescu a simţit miros de puşcă şi evitat o inevitabilă, ca să zic aşa, ciuruire electorală la turul de scrutin din noiembrie. Iliescu nu este primul dictator care fuge. Mai toţi obişnuiesc să fugă cu elicopterul. Unii reuşesc să treacă graniţa, alţii sînt prinşi la Tîrgovişte. Unii sînt ciuruiţi, alţii doar scuipaţi.
