Timişoara este în doliu. Banatul la fel. Poli Timişoara, echipa care a eliminat pe Atletico Madrid şi Celtic Glasgow, care a fost egala lui Sporting Lisabona şi Real Madrid şi singura din ţară care nu a pierdut nici măcar un meci pe teren propriu în cupele europene, este aproape desfiinţată. Patronul clubului, Marian Iancu, a schimbat denumirea formaţiei în FC Timişoara, iar culorile acesteia în mov-alb-negru. Deşi, în mod normal, ar fi trebuit să ia această hotărîre de comun acord cu conducerea instituţiei de învăţămînt Politehnica, şeful Balkan Petroleum nu a anunţat decît printr-un comunicat decizia luată, nesfătuindu-se cu nimeni.
Oficial, pe hîrtie, Poli Timişoara există. Dar este patronată de italianul Claudio Zambon şi joacă în Liga a IV-a la Bucureşti (ironia sorţii, exact marele oraş rival al Timişoarei). În această perioadă se desfăşoară procese între Zambon şi Iancu pentru stabilirea deţinătoarei palmaresului, dar, pînă acum, spre nemulţumirea bănăţenilor, instanţele îi dau cîştig de cauză străinului.
Poate că, măcar acum, galeriile din ţară ar putea să uite rivalitatea existentă între ele şi să fie solidare cu CVUCS. Să organizeze un miting de susţinere şi să sprijine demersul timişorenilor de a-şi redobîndi palmaresul. Probabil, însă, că niciodată duşmanii poliştilor nu le vor fi alături bănăţenilor. Niciodată nu se va îngropa securea războiului.
Poli Timişoara este şi va fi mereu emblema şi mîndria Banatului, indiferent de numele si culorile oficiale. Un oras, un judet, o regiune şi o mulţime de oameni suferă din cauza unor decizii aberante luate de unii conducatori din fotbalul românesc. Poli Timişoara va exista în continuare, indiferent dacă Zambon, Iancu, Mitică, Lupescu sau Naşu îi vor răul. O istorie şi o tradiţie atît de bogate nu pot fi călcate în picioare şi şterse cu buretele şi, din respect pentru ceea ce înseamnă Poli Timişoara, publicaţiile româneşti ar trebui să folosească denumirea care a consacrat-o.
